Mă plimb
 
printre cuvintele ascuţite ale dragostei tale
şi sunt încă fără nicio rană.
Peste lama gândurilor tale îmi alunecă degetul
şi nicio picătură de sânge.
Dar sub haine, sub piele, (ai grijă!)
sunt un soldat kamikaze
şi inima mea, explozibil,
stă să ne arunce în aer.

Părul meu creşte
 
doar să te-mbrace în soare
de sus până jos,
doar să-ţi aducă zgomot în trup
şi zvâcnet în tâmple.
Dar tu încă mai aştepţi să sosesc,
să devin Femeia care, cu gleznele ei,
să-ţi taie viaţa în două,
ca în istorie, înainte şi după Hristos.

Dar uite că eu am venit
şi părul meu creşte
doar să te prindă în mierea lui caldă
ca pe-o insectă într-un chihlimbar.