Neprihănite

Iubite zeiţe ale purităţii,
v-am întâlnit într-o iarnă la noi
prin păduri, interesant,
slujiţi curăţenia şi-i ajutaţi pe puşcaşi
să adune vânat,
vă amintiţi de un vânător
lângă câinii dresaţi, hăituială,
cădeau iepuraşii, frunzele puţine,
se ridicau
puşi pe fugă, i-aţi ajutat în primele salturi,
unul se dă peste cap, se târăşte,
e după tufiş, rămâne lipit,
v-aţi amintit? Suflete curate
aveţi surâsul pe buze,
căpetenii ale purităţii
atât de mânjite  îndatoriri,
academii vânătoreşti.
Nu cereţi apărare, e gândul smintit!
Iată-ne acasă,
ploua mărunt, în grabă e jupuit urechiatul,
voi zeiţe, trecute-n lume
Inima Preaînaltă
aţi luat primele îmbucături,
copiii nu primesc pomana,
le plăcea frumosul alb în salturi,
îi sperie gâtul tăiat.
I-aţi dojenit;
toate dinainte-s bine lăsate,
mâncaţi, să fiţi şi voi viteji vânători
ar râde zeii de păsuirea  ce-o doriţi,
ce le-ar face poftă înaintea
cupelor cu vin,
nu gândurile neprihănite.