poeme de putere

    fericirea există    am văzut-o la ea când a mişcat la mine

* * *
există o mişcare.  poem. o stradă.  muzică. de exersat. de practicat. lângă lac nisip smârcuri o broască va anunţa undeva zăpada din luna iunie a acestui an
până la artera pe unde trec toţi. plină de scuipat. înţesată de gunoi. cu un strat gros de funingine prins de cămăşile albe ale femeilor cu serviete.       bărbaţi.
se desprind bucăţi fierbinţi din asfalt în urma sirenelor. anunţă viii şi morţii deodată. apoi, răsfirată arteră. la înălţimea copacilor anemici. într-o peliculă de linişte dedesubtul căreia te aşezi mestecând un somn ce mă străduiesc să-l prind de multe zile cu mişcarea mea intenţionată spre el

* * *
în lipsa casei mele
intru aici
spre sfârşitul zilei
unde ştiu fără să-mi fi spus nimeni.
ce visez
atârnă din cearşafuri
cunosc un zbor imposibil de tras
în lumina dimineţii
mai ţin puţin somnul
o piele pleacă din mine
să găsească o stradă
pe care nu mă târăsc
în colţ cutia cu haine se lasă sub greutatea
cărţilor
rochia pe care nu o port
mişcă poarta tăiată în carton
tu ocupi singurul scaun de-aici
şi bebeluşul adormit pe jos
aflu că trăiesc şi alţii
tu mă oboseşti mult când îmi dai de lucru
fără veste
dacă vii înainte să te văd
găsesc putere să-mi schimb repede încălţămintea
cu blană
pantalonii cu genunchi, bluza scămoşată
cu hainele în care tu mă poţi recunoaşte
vara asta mi-am lăsat cizmele la vedere
pentru zilele în care
nu apari.