Cezar

Şi noapte, noapte după noapte
e visul tot o-mpărăţie!
Cum, Cezare, să-ţi spun eu Ţie
decât: iubite Împărate!

Cu osemintele-ţi prea strâmbe
pentru-o nedreaptă veşnicie
eu te visez din tâmple-n tâmple
ca pe un Christ în Cezărie.

Şi-n toate numai Somnul greu
îţi arde lutu-n Trup astral
şi-al morţii vierme cât un zeu
în strâmt Baadul Infernal

dă Glorie Cezarului de ieri
în visul nopţii-n care pieri.