Tăcerile de la marginea cărnii

scormonesc adevărul cu ghearele
drumul meu către
absoluta tăcere
jucării, râzgâieli, nimicuri,
naşterea tunetului
în adâncuri
tu te-ndepărtezi
de adevăr

dacă am putea descrie
tot ce ne vine în minte
tot ce ne macină carnea
şi interioarele moarte
ce simplu ne-am naşte
de fiecare dată când plouă.

tăcerile de la marginea cărnii
nebunia repetată în cuvinte
chipul tău care încă mă atrage
nu ştiu ce aş mai putea cere
nemişcării din seva pământului
arborilor morţi de secole
păsărilor oarbe.