Copilul bolnav de iubire…

Radu este un copil „cu probleme”. Are 10 ani şi de câteva zile a început clasa a IV-a. Când a intrat în clasă noua profesoară de religie, Radu s-a speriat. Şi a ţipat.
– Ce se întâmplă?, i-a întrebat ea pe copii, cerându-le ajutorul.  
– Să ştii că Radu nu are nimic. El este doar bolnav de iubire, i-a spus fetiţa cu codiţe.
Şi profesoara s-a apropiat de el şi i-a vorbit. Şi, încet-încet, copilul bolnav de iubire s-a liniştit. Iată o frântură din dialogul lor.  
– Ştii să faci radicali?, spune Radu.
– Îmi pare rău. Nu ştiu.
– Dacă vrei te învăţ eu. Uite, dă-mi un număr.
– 40.
– Radical din 40 fac… 6,324.
– Cum ai făcut?
– Am gândit. Dacă vrei, o să te învăţ şi pe tine. Vrei să fiu eu profesorul tău de radicali?
– Vreau, deşi eu nu prea ştiu matematică.
Apoi, Radu trece la altceva.
– Ai auzit cum plânge capacul? Când desfaci capacul borcanului, el plânge.  
– L-am auzit. Este un plânset încet.
Apoi Radu se tulbură.
– Iubeşte-mă!
– Cum să te iubesc?
– Uite aşa, mângâie-mă. Mângâie-mă pe cap.
Şi profesoara cu părul lung îl mângâie şi alintă. Apoi, deodată:
– Hai să ne jucăm de-a cartoful!
– Ne jucăm, dar din păcate eu nu ştiu jocul ăsta.
– Cum? Nu îl ştii? Şi pare că se supără şi se ghemuieşte în bancă, ducându-şi genunchii la gură.
– Te-ai supărat pe mine pentru că nu ştiu jocul?
– Nu. Eu sunt doar un cartof supărat…