Coliba dragostei părăsite

Totul era gol la casa părăsită.
Nu exista faţa de masă, nici perdea
ascunzând chip de fiară din pădure.
Pe masă ceşti nu abureau.
Podelele aveau vopseaua scrijelită,
de parcă animale sălbatice
tocmai au trecut pe aici, cu unghii ascuţite.
Nu exista preş pe care să calci,
nici vreun pat pe care să stai.
Atârna de perete pătură mâncată de molii.
Ţi se făcea frică.
Pustietatea devenea o prezenţă,
dialogând fără să vrei cu ea.
Într-un colţ se zărea o laviţă prăfuită,
în care se afla o rochie de mireasă.
Cineva făcuse nuntă aici,
se iubise,
în umbra unui opaiţ
cu lumină împăienjenită.
În zgomotul uşii trântite de vânt.