Don Quijote*

Despre Don Quijote nu poţi vorbi decât cu lancea în mână şi în olatul morilor. Şi cum olat fără mori nu există, nici mori fără quijoţi n-am auzit să fie.

Privită din afară, povestea lui Quijote pare să fie aceea a unui om cu lance pornit să înfrunte o moară de vânt. Dar Quijote vede în moara de vânt un Cavaler. El ridică moara de vânt la rangul de cavaler.
Şi este trântit la pământ.

De bună seamă, Quijote înlocuieşte realul cu propria imagine despre real. Ceea ce îl defineşte pe Quijote este închipuirea. Viaţa sa însăşi este o rătăcire prin ţara fără hotar a închipuirii.
Eu însumi sunt cu totul întrecut de viziunile mele, calea pe care o urmez este aceea a himerei. De voi lăsa eu viaţa din mână, are el, Daimonul, grijă!

Călăuzit de această himeră, eu mai caut şi acum Cavalerul pe care să-l înfrunt. Poate că ţinta mea eşti chiar tu. O moară de vânt mă poate trânti la pământ.

* Din volumul în pregătire “Atelierul de fluturi”