florin slapacşi Henrietta

Viaţa ei era o continuă luptă, nu lipsită de accente sinistre, cu bucătăriile de vară  luate de vânt, cu sobele înfundate, cu franjurile unor covoare de pe vremea lui Ali-Baba, cu nemuritorii şoricei, cu mirosurile suspecte, cu vecinele vlăguite de atâta dat din fleancă, cu amintirile care se încăpăţânau să rămână ceţoase, dar mai ales cu visele, intens colorate, care îi aduceau noapte de noapte mesaje de pe lumea cealaltă. Câte o rudă îndepărtată, moartă hăt, pe vremea lui Carol I sau mai încoace, în timpul domniei lui Gheorghiu Dej, învăluită într-o mantie de fum, venea să-i viziteze somnul, însoţită de domni, doamne sau tovarăşi la fel de eterici, însă foarte guralivi. Pesemne că moartea are darul să tragă de limbă. Afla astfel lucruri interesante despre lipsa de coerenţă a unui testament pergamentos, bizarul rod al pântecului unei foste servitoare, subtila combinaţie de fum de pipă şi vapori de plumb din chicineta unui strămoş cu pretenţii de alchimist, regretele tardive ale unei verişoare avec la cuisse légere, divorţată de un căruţaş fără Dumnezeu, dar şi de un tuberculos fără pufoaică.

2007-11-11T17:00:00+02:00