Artiştii au intuit demult că femeia ascunde un mister care vine parcă din altă lume, mai vastă, mai frumoasă. Dar ce mister ascunde oare femeia, ce are ea atât de deosebit?

Chiar dacă această întrebare există în mod logic şi necesar nu vom cădea în capcana de a răspunde la ea.  Un mister este un mister şi accesul la mistere, chiar dacă este permis în anumite cazuri, nu face posibilă cunoaşterea misterului respectiv. Dacă cineva va spune că el cunoaşte misterul feminin, că pentru el femeia nu mai e mister, nu poate fi crezut, acel om nu are simţul misterului.

 Pictorul Romeo Niram, în expoziţia Humanografia, organizată la Lisabona, unde locuieşte şi lucrează din anul 2001, nu îşi propune dezvelirea misterului feminin, ci caută poate chiar adâncirea lui. De aceea în picturile aparţinând acestui ciclu,  femeia nu este surprinsă în întregime, ci aproape mereu în parte: pe un fundal negru, care aminteşte de arta fotografică, se iveşte luminoasă şi albă carnaţia unui braţ, al unui spate, al unui profil feminin. Totul pare făcut pentru a adânci misterul: din fundalul negru, printr-un război de lumini şi de umbre, silueta feminină mai mult se ghiceşte decât se arată. Rareori se întrezăreşte un chip, cu excepţia tabloului central, lipsă gândită poate pentru a da ideea  Femeii Universale.