Dialog şi filosofie politică la Mihai Şora

…eu & tu & el & ea… sau dialogul generalizat a fost publicată în vara anului 1990 la Editura Cartea Românească, deşi, aflăm dintr-o notiţă introductivă, fusese scrisă cu doi ani înainte. Pentru mine, această carte citită atunci a fost, ca să spun aşa, poarta de intrare în filosofia lui Mihai Şora. Încercasem să citesc Sarea pământului sau A fi, a face, a avea, dar a trebuit să mă las păgubaş. Limbajul, deşi mă seducea, mi se părea extrem de greu şi nu înţelegeam deloc miza gândirii filosofului. Atunci însă, în 1990, am avut revelaţia că în dezorientarea generală (totuşi atât de plină de aşteptări) mi-am regăsit reperele, că preocupările mele anterioare erau nu numai validate, dar şi clarificate, întemeiate, aşezate în perspectiva unui sens.
În nota amintită autorul susţine că în tot ce a scris a urmărit cu atenţie „meandrele unui gând global explicitându-se treptat”. Consider că acel gând era deja formulat în prima carte, Du dialogue intérieur, iar cărţile româneşti sunt reconstrucţii ale sale ce s-au configurat  într-un model ontologic metaforic, al sferei cu raza de valoare nulă.
Discuţia dintre cele trei personaje, M.S., T.P. şi D.A., se reia de acolo de unde fusese lăsată la finalul lui A fi, a face, a avea. Pentru început se dezbate asupra felurilor lui a avea, căci sunt patru astfel de feluri: avut ontologic, pseudo-ontologic, instituţional şi avut brut sau lucru. În legătură cu primele două se reia ceea ce s-a spus anterior. Interesant este că filosoful român ajunge la a avea pe un drum ocolit, pornind de la a fi, de la întrebarea fundamentală a ontologiei: ce este este? De această dată răspunsul este căutat în contextul finitudinii şi precarităţii care definesc propriul nostru nivel existenţial. Două caracteristici dobândite a fi la acest nivel, care nu e altul decât al Actualităţii existenţiale (A.E.) de pe suprafaţa sferei. Prima este situarea temporală, soldată cu faptul de a avea în spate un trecut şi în faţă un viitor, ceea ce înseamnă că nu putem fi niciodată în întregime şi dintr-o dată ceea ce suntem.