Câinii nopţii

Câinii mei – prostituaţi de noapte –
fac strada şi eu îi păzesc
desfac fermoarul ultimei speranţe
şi pornesc scaunul rulant
în care mă ţintuiesc vise erotice
cu poeţi şi oase mai tinere
un transfer de putere
dinspre umilinţă înspre moarte.
Moartea un dulce suvenir
Umilinţa – umilinţa e totul
şi Dumnezeu
un Dumnezeu şi el umilit în faţa umilinţelor mele.
Chinurile voastre?! – prostituate de noapte!
Eu trag fermoarul ultimului veşmânt de pe Tera
şi dezbrac umilinţa.
UMILINŢA – UMILINŢA!
Ea mai tare ca moartea
mai neruşinată decât moartea
te lasă gol puşcă în mijlocul fricii
la marginea silei
drept la hotarul neputincioasei Mile.
Câinii mei – prostituaţi de-o noapte –
asceţi la zi
orbi la zi
hingheriţi de zi
fac strada şi mă păzesc
ţintuintă în scaunul meu rulant,
aşteptând un Christ care să vină şi să-mi spună
ia-ţi patul şi mergi
şi eu să mă ridic din Bărbatul –
Scaunul meu cu rotile –
să mă ridic din moarte
să mă ridic din umilinţă
şi să spun:
chinul meu un suvenir fără preţ
doar pentru câinii mei
pentru care m-aş prostitua o viaţă.