CONITA LENA

Scrisoare oribilă

El dorea să-şi dea foc
sărutându-i ciorapii
ea îngheţa să nu-i atingă napii
între genunchi rozându-i şlapii.

El dorea să se schimbe –
ea dorea să îl plimbe
din manşete
în şosete.

Apoi să îşi soarbă sudoarea
când lui i se veştejea floarea
de adormit târziu
într-un pustiu
de nisip cânepiu.

Se trezeau aisberg
într-o barieră de Verg.
O coteau, pe Banu Manta
în romanţe galben – Fanta.
Gheaţă într-un suc de lămâie
ea calmă – el tămâie.

Se întâlneau şi mâine din nou
cam în acelaşi tablou
ca albuşul cu gălbenuşul în ou
transparent, nefecundat, neclocit –
zburătoare în dans claponit:
găină dreasă şi-un cocoş ciugulit.

2007-10-02T17:00:00+03:00