Accesul de nebunie politică al acestor zile din ,,campania electorală” a referendumului pentru demiterea preşedintelui ţării, Traian Băsescu (campanie fără precedent, bazată pe o Constituţie a României cu articole care se pot interpreta după interesul sau opţiunea politică a fiecăruia, ceea ce e deja aberant, dacă nu în spiritul ,,democraţiei originale”, specifice), nu putea să nu mă trimită la gândul că e o influenţă peste capul românilor, în orice caz peste puterea noastră de înţelegere. Nu mă refer atât la influenţele transoccidentale sau transruseşti, că se bat câmpii cu influenţele serviciilor secrete ale ,,axei Washington – Londra”, sau ale KGB (azi, FSB, perpetuate în România postcomunistă), care se luptă peste cerul României, fiind la mijloc interese dure strategice, militare şi economice – uitându-se că, totuşi, suntem un stat component al Uniunii Europene şi că ar trebui să fim feriţi de „amestecurile în treburile interne”. Fiind pe terenul speculaţiilor politice, prefer să stau deoparte, să nu mă implic în acest scandal inadmisibil de la vârful României, dintre palatele preşedintelui ţării, premierului României şi al Parlamentului, cu baricade deschise pentru fiecare partid în parte şi pentru societatea civilă (din nefericire, reprezentată oficial de profitorii postcomunismului). Părerea mea e că Traian Băsescu ,,şi-a făcut-o cu mâna proprie” şi-şi merită soarta. Nu voi merge la vot. Dacă ar fi fost după mine, aş fi declanşat tot constituţional (dacă e atât de interpretativă Constituţia României, s-ar fi găsit posibilitatea să fie declanşate) alegeri anticipate generale – deşi ar fi fost incorect pentru PNL, care a dus greul guvernării (şi e pe tobogan; toate guvernările uzează), iar PD, din aceeaşi Alianţă Dreptate şi Adevăr aflată la guvernare, a cules laurii (crescând incredibil în sondaje), datorită intervenţiilor ilegitime ale fostului preşedinte al PD, Traian Băsescu, ajuns preşedinte al României, neechidistant.