Aţi observat, cântăreţii de curte prezidenţială au aniversat la 18 decembrie 2007, citez… „un an de la momentul crucial din 18 decembrie 2006 când, în pofida huiduielilor desantate organizate de nostalgicii Epocii de Aur, a debandadei bine puse la punct de nesfânta alianţă PRM-PSD, preşedintele Traian Basescu a condamnat, în numele statului roman, regimul comunist drept ilegitim şi criminal” (conform lui Vladimir Tismăneanu, să rămân doar la el). Aniversarea asta, a „unui an” (de la condamnarea formală a regimului comunist) s-a făcut pe bani publici, bineînţeles, cu o recepţie la Palatul Cotroceni, cu cei care-i cântă în strună preşedintelui Traian Băsescu… Tăcut, m-am mirat: „18 decembrie” nu mai are, în 2007, nici o legătură cu morţii Timişoarei revoluţionare pentru actuala putere? I s-a uitat semnificaţia cu adevărat crucială? Apoi am luat seama că „18” e şi cifra anilor trecuţi de la Revoluţie — ani în care n-am aflat „cine-a tras în noi” în decembrie 1989, dar am simţit pe propria piele că tranziţia postcomunistă are legătură tot cu colaboraţioniştii ceauşişti, securişti şi înalţi activişti PCR, ei fiind primii profitori de după revoluţie/lovitura de stat, preluând conducerea statului român „unii de la alţii”… Voiam să continuu ideea „procesului comunismului” (din numărul trecut al revistei Argeş), atrăgând atenţia că pe cât trece timpul şi nu este pusă în funcţiune o lege a lustraţiei, va trebui să fie instrumentat şi un proces al postcomunismului. Şi nu numai atât: ar trebui să avem imediat şi un „proces al Revoluţiei”, care are legătură directă cu aceiaşi colaboraţionişti ai totalitarismului roşu şi ai postcomunismului — un proces al celor care au pus la cale lovitura de stat din decembrie 1989 şi, sub acoperirea Revoluţiei populare, au călcat pe cadavrele a peste 1100 de nevinovaţi. Aflat în luna decembrie, când scriu aceste rânduri, sub presiunea nerăzbunării morţilor „evenimentelor din 1989”, m-am gândit că e mai bine să merg „la rădăcinile răului” (Revoluţia populară fiind furată de tovarăşii care au preluat puterea prin lovitură de stat instrumentată de KGB-Gorbaciov) şi să las pentru altădată comentariul pe seama demagogiei condamnării comunismului prin Raportul Comisiei prezidenţiale prezentat în faţa Parlamentului pe 18 decembrie 2006.