Trebuie să aduc îndreptări la textul meu de luna trecută, de aici: protestul perpetuat în Piaţa Universităţii din Bucureşti din 13 ianuarie 2012 (şi din ţară, început la Târgu Mureş pe 12 ianuarie 2012, protest din capitalele judeţelor; dar contează cu adevărat cel din Piaţa Universităţii, devenită o Agora a românilor nemulţumiţi; când scriu aici s-a ajuns în a 51-a zi consecutivă de protest public; după cum merg lucrurile, vor fi depăşite cele 52 de zile ale protestului non-stop din 24 aprilie-13 iunie 1990 din Piaţa Universităţii) a avut un prim succes de proporţii – a demisionat Guvernul Boc. Deja Emil Boc a devenit istorie, a fost uitat (Boc a rămas, strategic, preşedinte al PDL). A fost pus în loc, premier, un director al serviciilor secrete (de la SIE), Mihai Răzvan Ungureanu, asta mai lipsea. Înaintea lui Boc a fost demis „intelectualul de curte”, ministru de Externe, Teodor Baconschi, care a jignit protestatarii. Las la o parte faptul că un altul, senator care a jignit protestatarii, şi-a dat demisia din PDL, Iulian Urban. În mod enigmatic, protestele din acest an au reuşit – s-a scandat întâi pentru întoarcerea lui Raed Arafat (confundat cu serviciul de urgenţă militarizat SMURD) la Ministerul Sănătăţii şi retragerea proiectului de lege a Sănătăţii, regimul Băsescu a făcut doi paşi înapoi, Arafat e secretar de stat iar (şi a contribuit esenţial la coordonarea serviciului medical de urgenţă în perioada blocării localităţilor de viscol, ceva fără precedent la noi) şi legea Sănătăţii s-a amânat fără termen. Apoi, alte amânări, la ce s-a mai scandat: Jos taxa auto (aceea a maşinilor cumpărate la mâna a doua, taxă „de mediu” care era mai mare decât preţul maşinii; s-a amânat un an, să se spele pe cap cu ea viitoarea guvernare).