Ioan Groşan are noroc la pescuit. Prosoape comuniste

S-a terminat vacanţa în toate ţările Uniunii Europene (singurele ce contează pe planetă, nu?), au rămas amintirile ei răscolitoare, în bine sau în rău. Românii, cel puţin, în majoritate (cei aflaţi în minoritate s-au dus peste ţări şi ţări să se distreze), şi-au petrecut vacanţa acasă, la ţară la ai lor sau la mare şi la munte, în România, după posibilităţi, mai ales la sfârşit de săptămână (că regimul Băsescu-PDL le-a tăiat din avânt, trecându-le la austeritate salariile şi pensiile). Eu mă întorc în urmă cu patru ani şi rememorez (am început rememorarea de luna trecută aici), la derută, transcriind ce am scris de mână pe câteva file veline în „seria de zece nopţi” 11-20 august 2007 la Casa Scriitorilor din Neptun (loc de creaţie, neapărat), unde nu mai călcasem de cinci ani cu prozatoarea Doina Popa şi-i uitasem tabieturile (vă reamintesc, până la Revoluţie n-am avut acces la această Casă a Scriitorilor din Neptun, nefiind primit în USR din motive de Securitate). Observ că trebuie să mă autocenzurez şi azi permanent, că aşa se întâmplă de la o vârstă (familie literară grea). Eram în 13 august 2007, luni, ce n-a rămas necenzurat: – Pe Alex Ştefănescu îl ignor. Ioan Groşan îmi spune că Alex Ştefănescu are afacerea lui la Mangalia, la Târgul de carte (are stand şi la Neptun, nu ştiu unde), organizat de unul, parcă „Tudor”, care-i întreţine buna dispoziţie cât stă la mare (nu mă mir, osanalele ridicate de Alex Ştefănescu la adresa acestui organizator în România literară sunt de-a dreptul jenante, să nu spun infecte). Scriu mai departe, la ziua de Marţi, 14 august 2007: – Meduze uriaşe vin la malul mării, or fi moarte? Sunt aruncate pe plajă. Se adună în jurul lor, ciucure, copii cu mămici, care le dau lecţii, le întind membrana „pălăriei de ciupercă”, ţipă.