La Casa Scriitorilor din Neptun. Era să mă înec

Ozana Cucu-Oancea, sociolog, fiica poetului şi editorului Nelu Oancea are în curs de apariţie o carte pe cât de insolită pe atât de originală, intitulată (în proiect) „Neptun – 40. Vila Scriitorilor de la Marea Neagră”. Nu vă puteţi imagina ce sumar select are, mai toată scriitorimea (disponibilă să răspundă la solicitarea domniei sale), depune mărturie. Ceva de neuitat, se va vedea când va apărea cartea (care va include inclusiv fotografii, din câte am înţeles). Istoria literară (mai exact a membrilor Uniunii Scriitorilor, care au avut acces la această Casă denumită azi „Zaharia Stancu”, de circuit închis) se poate scrie şi aşa. Când mi-a cerut şi mie colaborarea, am ezitat. Am stat de vorbă (şi a ieşit o formulă lejeră de interviu). Eu am fost primit în Uniunea Scriitorilor numai după Revoluţie (înainte de Revoluţie mergeam la mare „prin sindicat” sau cumpărând bilete prin ONT) şi Casa Scriitorilor din Neptun era totalmente închisă pentru unul ca mine. Nu-mi amintesc anul în care am venit la această Vilă a Scriitorilor din Neptun prima oară, în ce an după Revoluţie. Dar zilele acestea, din senin, răscolind într-un sertar al biroului prin manuscrisele mele, am dat de nişte plicuri cu file scrise de mână la mare, inclusiv la Casa Scriitorilor, din 2007 încoace. Nu mai am demult răbdare să pierd cu manuscrisele mele, să fac ordine în ele. Dar am luat seama că aş fi avut „materie inedită brută” să-i dau Ozanei Cucu-Oancea. La derută, voi transcrie consideraţii scrise cu pixul, pe file veline îndoite în două, într-una din garsonierele Casei Scriitorilor de la Neptun. Pe unul din plicuri e notat 2007, an când am revenit cu prozatoarea Doina Popa la această Vilă a Scriitorilor de la mare, ea alegând perioada 11-20 august (cred că din 2001 până în 2007 n-am mai călcat cu Doina Popa în această Casă a Scriitorilor din Neptun; nu dau alte amănunte, sunt chestiuni familiale delicate). Voi transcrie întocmai, aici, pe sărite, una, alta, din ce mi-am notat în fugă la mare, fără pretenţii – dar sentimental.