Cel mai viguros vlăstar al brazdei româneşti, geniu reprezentativ al ţăranului român, VASILE MILITARU s-a născut în comuna Dobreni-Câmpurelu, plasa Vidra, judeţul Ilfov, la 19 septembrie 1886 şi a fost asasinat de bolşevici prin întemniţare la Ocnele Mari. A murit demn, preferând bezna ocnei pe viaţă în locul compromisului cu fiara bolşevică atee, în ziua de 8 iulie 1959.
Bolşevicii nu l-au iertat pentru că, fiu de ţărani fiind, cu doar patru clase primare, ţăranii plugari şi păstori din cele mai izolate cătune îi doineau/plângeau cântecul:
„M-am născut într-un bordei
Învelit cu paie…
Doinitor mi-a fost un tei,
Leagăn – o copae”.1
Nu l-au iertat pentru că EL a scris cea mai frumoasă poezie „MAMA” pe care a dedicat-o: „Dragului meu prieten G. ENESCU”, care a şi pus-o pe note:
„A venit aseară mama,
din sătucu-i de departe,
Să mai vadă pe fecioru-i,
astăzi «Domn cu multă carte»!” 2
Nu l-au iertat pentru că EL  a scris volumele „Cântarea neamului” şi „Chiot către Neamul meu”, închinând versurile celor care s-au jertfit pentru NEAM şi pentru ŢARĂ.
Nu l-au iertat pentru că a fost şi va fi cel mai mare fabulist al neamului românesc.
Nu l-au iertat pentru că a fost un adevărat sfânt al românismului şi a scris PSALTIREA în versuri, operă premiată de Academia Română, dar şi volumul cu rugăciuni în versuri „Spre Împărăţia lui Iisus”.