Ion Finteşteanu  (1899-1984)

Mi-e tare dor de acest mare actor, care înnobila fiecare emisiune de varietăţi în epoca mult hulită, dar niciodată egalată în materie de teatru. Pe atunci aceste emisiuni erau realizate de profesionişti de talia lui Tudor Vornicu, Alex. Bocăneţ şi Dan Mihăescu.
Îţi era mai mare dragul să-l urmăreşti în cupletele lui I.D. Ionescu de la Union, precum Picioruşul Aglaiţei. „Şi-avea un picior foarte uşor şi o botină din cea mai fină” sau Chiriţa în voiaj şi Mama Angheluşa. Rar mi-a fost dat să admir un actor care să degaje atâta eleganţă şi bun gust. Cu silueta lui inconfundabilă, cu gesturi măsurate, cu vocea expresivă şi foarte muzicală, ştia ca nimeni altul să-şi compună personajele cu amănunte de mare bijutier. Nu lăsa nimic la voia întâmplării. Era un profesionist de mare clasă, nu l-am surprins făcând concesii publicului niciodată, era exigent cu sine, dar şi cu ceilalţi, ura impostorii şi diletanţii.
L-am admirat pe Maestrul Finteşteanu nu numai ca actor, ci şi ca regizor şi mai ales ca dascăl de şcoală nouă, unind tradiţia cu inovaţia. Ştia foarte bine că în teatru ca să fii modern trebuie să fii cu un pas în urma modei. Ion Finteşteanu, deşi născut în Bucureşti, se trăgea din zona Buzăului, o comună mai răsărită Finţeşti, de unde îşi trage şi numele Finteşteanu.  De când era copil s-a jucat de-a teatrul, actor, regizor, director de trupă, rupător de bilete şi impresar prin mahalaua Lăzureanu. Licean fiind, îşi dă concursul la şezătorile corale Carmen şi la Societatea Petre Maior, precum şi Enăchiţă Văcărescu; de altfel, de aici încep visurile lui de teatru.
Era perioada în care se auzeau tot mai des zvonuri alarmante despre războiul care bătea la uşă. Împreună cu alţi tineri, cu asentimentul famiilor, o porneşte spre Iaşi. Aici, în oraşul celei de-a doua Capitale a României, domnul Ionică îşi încearcă norocul. Citeşte şi el un anunţ prin care se căutau tineri care să formeze nucleul Operei Române de mai târziu. Este admis ca tenor. Toate instituţiile importante se refugiaseră la Iaşi, în special Teatrul Naţional, aşa că nu era de mirare să întâlneşti pe str. Lăpuşneanu pe Nottara, Tony Bulandra, Ion Manolescu, Ion Manu, Elvira Popescu sau Maria Ventura. Aceştia şi mulţi alţii jucau seară de seară pe scena Naţionalului pentru întreţinerea moralului destul de bulversat.