La rugămintea lui Vasile Baghiu, fac următoarea precizare: deşi este scris, iată, de mai bine de doi ani şi patru luni, textul de faţă nu a fost publicat niciodată, şi nu pentru că autorul său nu şi-ar fi dat silinţa…  Dacă n-ar fi ajuns recent pe site-ul lui Paul Goma, mai exact în Jurnalul pe luna mai 2008, nu l-aş fi citit nici eu. Aşa mi-am permis să îl propun revistei Argeş. Oricât de îndreptăţit ar fi fost la data scrierii (şi a rămas astfel!), aş fi preferat – citindu-l abia acum – să constat că este depăşit. Din nefericire pentru noi, textul este de o actualitate care pe mine – martor la campania de antisemitizare a lui Paul Goma – m-a impresionat foarte mult. Pe de o parte, îmi dau seama că părem lipsiţi de speranţă, pe de alta, văd bine că speranţa există şi ea este cea care ne ajută să supravieţuim ca fiinţe morale. Cum spuneam, deşi scris cu ani în urmă, textul lui Vasile Baghiu are pentru mine valoarea unui gest de solidarizare umană şi intelectuală cu omul şi cauza Paul Goma, într-o lume care-şi cunoaşte foarte bine diagnosticul, dar preferă să-l ascundă sub preş.
Flori Stănescu
 
Suntem în anul în care cel mai important opozant al regimului comunist dintre scriitori, Paul Goma, împlineşte şaptezeci de ani. La mulţi ani, domnule Goma! Această urare, pe care o fac din tot sufletul, îmi aminteşte, mai ales acum, de titlul acelui articol al lui Nicolae Manolescu, Adio, domnule Goma!, prin care România literară instituia pur şi simplu cenzura asupra autorului Patimilor după Piteşti, gest faţă de care lumea literară a rămas aproape total inertă. Astăzi, lucrurile au evoluat într-un mod care arată parcă şi mai limpede stadiul în care lumea literară se află din punct de vedere moral, unul deloc onorabil. În anul în care ar fi trebuit să primească premii şi să aibă parte de monografii, Paul Goma este încă arătat cu degetul, de această dată pentru o vină deloc clară legată de o opinie pe care şi-a exprimat-o în nişte pagini de jurnal apărute în revista Viaţa Românească, iar redactorul care a publicat textul, poetul Liviu Ioan Stoiciu, este sancţionat administrativ.