O istorie a umanităţii, în care războiul ca fenomen să nu apară, este cu siguranţă o utopie. Întotdeauna au existat războaie şi cu siguranţă vor mai exista. S-ar putea spune că acest lucru stă în caracterul naturii umane sau că se găseşte în codul genetic al speciei noastre.

O viaţă dedicată alinării durerilor altora

Cu toate acestea, filosofia sau mai degrabă etica războiului a apărut după secole de confruntări sângeroase, timp în care războiul a curmat  vieţile nenumăraţilor  combatanţi, de cele mai multe ori într-un mod pe care astăzi l-am socotii condamnabil. Este vorba de aceea lipsă de preocupare a părţilor beligerante pentru proprii răniţi, care dacă ar fi beneficiat de un serviciu sanitar adecvat, ar fi putut supravieţui dramaticelor înfruntări.
Lucrurile aveau să rămână în această formă  până la mijlocul secolului XIX, când în timpul desfăşurării Războiului Crimeii (1853-1856) cineva a realizat necesitatea organizării unui serviciu sanitar modern (care de la acea data  avea să devină clasic), capabil să soluţioneze această dramatică problemă etică, morală şi umanitară – a recuperării soldaţilor răniţi pe câmpul de luptă şi a redării şansei de a trăii pentru fiecare în parte. Şi aceasta s-a numit Florence Nightingale – o britanica sensibila, de a cărui nume se leagă începuturile serviciului modern de asistenţă medicală1.
Fiica bogatului proprietar de pământ William Nightingale, din Embley Park, Hempshire, viitoarea eroină naţională britanică s-a născut în Italia, la Florenţa, în data de 12 mai 1820. Tatăl său era, ca şi soţia sa, unitarian, membru al partidului whig (adeptul luptei împotriva dominaţiei britanice), care fusese implicat şi în lupta anti-sclavagistă.