Poetul Mircea Bârsilă, profesor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Piteşti, oferă cititorilor o nouă posibilitate de a pătrunde în tainele literaturii române şi chiar universale prin apariţia volumului „Vârsta de fier” în viziunea lirică a lui Al. Philippide. Cartea, publicată de Editura Paralela 45 din Piteşti, în anul 2007, conţine 256 de pagini şi este structurată în cinci capitole, cel de-al treilea având patru subcapitole: I. De la „Vârsta de aur” la „Vârsta de fier”; II. Un timp din ce în ce mai ostil; III. Infernul terestru (1. Varietatea şi convergenţa modelelor; 2. Imagini şi viziuni macabre; 3. Oraşul monstruos; 4. Pactul cu diavolul); IV. Valenţe negative ale activismului prometeic; V. Conflictul cu iraţionalul.
Încă de la început autorul prezintă ideea că Vârsta de aur este un timp al stării de perfecţiune pământească, când toţi oamenii doresc să trăiască. Surprinzătoare este plasarea acestei perioade atât într-un trecut îndepărtat, cât şi în viitor, la începutul unei noi etape aurorale ce va urma după sfârşitul lumii actuale, când se va termina Vârsta de fier. Trecerea de la Vârsta de aur la cea de fier este posibilă datorită unei continue decăderi.
Pornind de la faptul că apariţia gândirii religioase a avut ca bază idealizarea colectivă a eroului totemic şi a timpului în care a trăit acesta, scriitorul mărturiseşte că religia este o reacţie defensivă împotriva inevitabilităţii morţii, în timp ce mitul Vârstei de aur şi nostalgia acelei vârste sunt dependente de facultatea fabulatorie a spiritului uman.