Despre numele Radu se spune că are origine slavă, că ar veni din Rado, acesta uneori în compunere cu slav sau mir, iar radu înseamnă „vesel”. N. A. Constantinescu, în DOR, 355, spune că Radu este sinonim al lui Bucur, că este nume slav. A fost şi este „nume de mare circulaţie la români, datorită faimei câştigate ca nume domnesc, rezonanţei şi scurtimii lui. Forma primară a numelui cu terminaţia -slav sau -mir, obişnuită la sârbi şi bulgari, apare sporadic la noi până pe la 1600. Din tema Rad, s-a creat însă o mare bogăţie de nume, prin jocul sufixelor şi scurtarea formelor derivate”. Autorul DOR, p. 355-357, prezintă numele pe care le consideră ca făcând parte din familia lui Radu în patru secţiuni. Prin apocopă, deci prin pierderea sunetelor finale, s-au format numele Rados, de unde au fost derivate numele Radosul, Radoşi, Radoşel (din Radoslav). Din Radomir s-a creat numele cu afereză Domir. Cu -ovici avem numele Radovici. Sunt şi alte nume de persoane, dar şi de sate.
Secţiunea a doua începe cu numele ardelenesc Rad, urmat de Radu, nume al multor domnitori din Ţara Românească. Urmează Radul, frecvent în Muntenia şi în Moldova. Numele este folosit de către vlahii din Serbia, cu menţionări din sec. al XIII-lea, apoi la morlaci. Apar numeroase derivate, între care Radeş, Radeţ, Radian, Radianul, Radici, Radicea, Radila, Radina şi, cu sincopare, Radna ca în Drag – Dragna. Alte derivate sunt Radivoie, Radoe, Radoiţă, Radotă, Radovan, Radulian, Radulate, Raducalat. La toate acestea se adaugă nume topice.