Astfel se intitulează revista de cultură, spiritualitate şi opinie a Comunităţii Armâne, revistă care apare la Tulcea şi adună, în cel de-al patrulea an, douăsprezece numere. Anul următor va fi an jubiliar, revista împlinind un lustru de viaţă. Şi atunci va apărea şi un almanah Daima, ne asigură fondatorul şi redactorul coordonator, profesorul Gică Gică, nume făcut parcă să măsoare permanenţa. De altfel, acesta este şi mesajul din titlu, daima, în grai armânesc însemnând întotdeauna. Daima deadun, întotdeauna împreună, le place armânilor să spună, dezvăluind nostalgia unei comuniuni şi convieţuiri ideale, în pofida plasării lor, spre cumpănire, la capăt de ţară: Tulcea, respectiv Timişoara.
Revista cuprinde texte – poezie, proză, reportaje, consideraţii critice etc. – deopotrivă în limba română şi în aromână.
Corect este să ne exprimăm astfel, când ştiinţa limbii ne spune că aromâna este un dialect al limbii române?