Nicolae Badiu – Poarta 3. Mașina cu nume de țară, DACIA

Mare noroc pe Uzina Dacia, Nicolae Badiu
este omul care face istoricul societății de la începuturi până astăzi, ba chiar
dinainte de construirea primului automobil, de la începuturile timide ale
industriei automobilistice în Argeș și Muscel. Autorul o face în cel mai
recent volum al său: Poarta 3. Mașina cu nume de țară, DACIA. Ceea ce
subliniază și academicianul Gheorghe Păun în cuvântul înainte: „(Nicolae
Badiu n.m.) scrie din interior, cu dragoste și luciditate, critic-acid uneori, cu
umor și înțelegere totdeauna, cu eleganță, precizie și acribie. Lucruri văzute,
personaje întâlnite atunci, la timpul petrecerii întâmplărilor, unele revăzute
ulterior, mai aproape de timpul scrierii, informații fișate probabil sau aflate
de curând, prin documentare”. Da, cartea este rodul unei documentări la
sânge, etapă cu etapă, om cu om implicați în crearea uzinei de pe platforma
de la Colibași, apoi în dezvoltarea societății până în zilele noastre. Cu
această carte, uzina Dacia are istoria scrisă pe veci. Dar documentarea este
dublată de o istorie subiectivă a fabricii, cu personaje mai pragmatice și mai
pitorești, cu întâmplări savuroase. Și ce este interesant, că mare parte din
volumul cărții face parte din experiența lui Badiu la uzină, ultima oară fiind
purtător de cuvânt, știute deci din interior. Autorul e un meticulos, aflăm
tabieturile nu doar ale directorilor care s-au perindat pe platformă, dar și
cele ale șefilor mai mărunți, chiar și ale secretarelor și colaboratorilor.
Badiu este un maestru al amănuntului semnificativ, amănuntului care dă
sarea și piperul lecturii: cum se furau piese din uzină, cum se zvonea una
alta de averea directorilor sau de legăturile sentimentale, ce mai, e romanul
unei lumi de o jumătate de veac. Ce mai e de adăugat este observația
tăieturii cinematografice a cărții, fapt ce înlesnește lectura. Un regizor de
film documentar ar putea face o peliculă cuprinzătoare despre societatea de
la Colibași. Și încă ceva: Nicolae Badiu este un naționalist discret, dar cu
atât mai meritoriu.