Născut la Nijni Novgorod într-o familie de funcţionari. În tinereţile lor, părinţii săi fuseseră actori. După şcolarizarea de pension, în 1908 este transferat în prestigiosul Institut „Aleksandr II”. Scrie versuri de pe la vârsta de 12 ani. În oraşul Penza, unde se stabileşte împreună cu familia după moartea mamei, editează revista „Miraj” (1914). În 1918 publică primul volum de versuri „Vitrina inimii”. A făcut parte din grupul imagiştilor (S. Esenin, V. Şerşnevici şi R. Ivnev), ca branşă mai puţin „distinctă” a avangardismului. În cartea sa „2 x 2 = 5” Vadim Şerşenevici opinează că imagismul înseamnă individualism în epoca colectivismului, comparându-l cu colectivismul futuriştilor.
În ce priveşte imagismul „pur”, ca metodă de estetizare gen arlechinadă, trebuie menţionat „procesul juridic”   intentat imagiştilor în anul 1920, în care poetul Valeri Briusov, în stil farsă, apare ca acuzator, imputându-le imagiştilor crearea unei conjuraţii ce ar avea drept scop ademenirea mai multor tineri poeţi, dar şi a autorilor consacraţi întru răsturnarea orânduirii literare existente în Rusia. Oricum, între simbolism, imagism şi futurism existau vase comunicante.  
Între 1919–1922 Mriengof editează 7 cărţulii de poeme.
La începutul anilor 30, când este declanşată campania de „demascare” a faptelor „contrarevoluţionare” ale lui Boris Pilniak şi Evgheni Zamiatin, care cutezaseră să-şi publice cărţile în Occident, în rândul contrarevoluţionarilor este trecut şi Anatoli Mariengof ce-şi publicase romanul „Cinicii” la aceeaşi rău famată (în ochii puterii oficiale) editură „Petropolis”, în consecinţă lucrările sale fiindu-le interzisă să vadă lumina tiparului. În „Enciclopedia literară” apărută în 1932 se spune că Mariengof „este produsul societăţii burgheze în putrefacţie”.
(Traducere şi prezentare: LEO BUTNARU)

***
       Lui Ivan Starţev

Din inimă în palme
Iubirea-mi o aduc.
Ia-o – ca pe capul
Lui Iocann
Sau Olofren…
Pentru mine ea-i precum
Noutatea – pentru revoluţie,
Precum lama ghilotinei –
Pentru Marat,
Precum pentru Eva – şarpele.
Pentru mine, dreptcredinciosul,  ea
Precum versetul
Coranului e,
Precum creanga plopului tremurător –
Pentru Iuda…
Mă las cu totul în focul
Buzelor tale,
Pe nuferii braţelor.
(1916)