Muscelul nostru între alb şi negru

Râul Doamnei are cel mai mare bazin hidrografic dintre râurile Munteniei, adunându-şi izvoarele de sub Moldoveanu, dar şi de sub munţii dinspre răsărit: Căpăţânii, Leaota, până la Ludişorul – şi ducându-le, apoi, vreo 40 de kilometri printre alţi munţi cu denumiri cel puţin pitoreşti dar cu înălţimi la fel de respectabile: culmea Ţuicii şi Culmea Slăninii sunt, cred, suficiente ca să vă faceţi o idee despre firea glumeaţă a vechilor locuitori care au pus asemenea nume unor plaiuri înierbate, pe alocuri golaşe, care-1 însoţesc până spre Bahna Rusului şi mai jos, până la Nucşoara, prima comună ce le iese în cale. Cum s-ar zice, mitul vechi al Daciei, unde curge lapte şi miere, s-a modernizat prin secole de interferenţe. Imaginea raiului pe pământ cum ni s-a fixat tuturor din poveştile babelor în serile lungi de clacă la porumbi cam aceasta era: acolo curge un râu lin de lapte printre maluri căptuşite cu pâine coaptă bine la cuptor, şi cui i-e foame n-are decât să ia o sapă, să intre în râu, să-şi taie cât îi trebuie şi să soarbă la fel. Din loc în loc mai sunt pajişti cu miere, garduri cu cârnaţi afumaţi şi câte bunătăţi toate. Eu nu ştiu dacă realitatea din teren, cu denumirile de pe hartă, reprezintă transfigurarea în expresie toponimică a acestui rai al leneşilor şi flămânzilor, dar dacă este aşa, grădina lui Moş Adam şi a Moaşei Eva a fost adusa la parametrii normali, cum am spune astăzi, pentru că într-adevăr laptele nostru este ţuica şi fără slănină nu se poate. Dacă ai norocul să treci, fie şi cu maşina, pe vale în sus, cam după Sfântu Gheorghe, când se închid luncile, vei constata, iubite cititor, că ai nimerit într-o imensitate de petale albe strălucitoare: florile de prun acopăr frunzele abia înverzite şi fac din ramuri bulgări-bulgări de omăt moale, vegetal. Dacă se întâmplă să cobori pe aceeaşi vale toamna, între Sânte Marii, şi chiar mai târziu, până la Arhanghel, şi ai geamul deschis la maşină, trebuie să te ţii bine în centura de siguranţă că mirosul de ţuică te saltă afară de la volan şi simţi că pluteşti în aer şi te rupi în o mie de părţi deodată, după toate livezile unse cu brumă, după toate butiile ori povernele.