Despre proiectele de o viaţă ale profesorului Vasile Fălcescu nu poţi vorbi în câteva rânduri. Ele încep din tinereţe şi sunt legate de o comună din sudul judeţului Argeş cu bogată tradiţie culturală dar şi cu frământări dureroase. „După o scurtă perioadă de activitate în capitală,  s-a stabilit definitiv în comuna Teiu – cuib blestemat şi misterios al strămoşilor săi, părăsit de tatăl său”. S-a dăruit şcolii în calitate de profesor de limba şi literatura română şi de director coordonator. Fiind profesor şi teian după tată, s-a integrat în viaţa spirituală a satului dar, marea sa pasiune a fost opera lui Vladimir Streinu (Nicolae Iordache), fiu al comunei Teiu. Pe vremea când profesorul Vasile Fălcescu îşi lega destinul de al lui Vladimir Streinu acesta era receptat ca „duşman de clasă” şi „deţinut politic”– condamnat pentru uneltire, alungat din învăţământ dar mai întâi din satul natal Teiu (din 5 februarie 1949), pe care nu l-a mai revăzut niciodată. Poate acest destin zbuciumat şi nedrept l-a îndemnat pe profesorul Fălcescu  să se apropie de opera lui Streinu. Numai cugetul său, ispitit de pofta de luptător l-a încurajat să bată la uşa autorităţilor comuniste pentru redarea lui Vladimir Streinu circuitului spiritual pe care îl merita. Chiar dacă demersurile profesorului au vizat un spaţiu restrâns, pentru început la nivelul comunei, acesta a devenit de nivel naţional. În fiecare an, în jurul datei de 23 mai, începând din anul 1971 până în prezent, Teiu a devenit loc de pelerinaj pentru oameni importanţi ai culturii româneşti. Sâcâit de insistenţele profesorului Fălcescu, fostul prim secretar al Comitetului Judeţean de Partid Argeş, Gheorghe Năstase, a luat hotărârea înfiinţării Societăţii Culturale şi a Casei Memoriale cu numele scriitorului.