Un titlu „frivol” poate să pară acesta al articolului nostru, cu darul de a atrage atenţia cititorului, ca un oximoron; şocant şi frivol până în momentul când ne dăm seama că accentul cade, în cel mai serios mod cu putinţă, pe latura exoterică a „universului ca spectacol”, la fel cum autoarea cărţii pune accentul pe valoarea spectacolului, a entertainmentului – ca revelaţie: Cristina Scarlat, Mircea Eliade, hermeneutica spectacolului, I. Convorbiri, Iaşi: Editura Timpul, 2008 – 278 de pagini.
„Privitor ca la teatru”, mărturisea Poetul. Iar confesiunea unui maestru – aşa cum firesc este perceput Mircea Eliade – devine predanie. Existenţa poate fi decriptată în cele mai profunde şi mai înalte înţelesuri, iar didactica predării materiei despre rostul şi sensul existenţei umane caută uneori fericita formă de expresie a Discursului de pe Munte oferit comilitonilor Săi de însuşi Hristosul, un spectacol pedagogic cu reverberaţii existenţiale autentice, întrucât valabile astăzi ca şi acum 2.000 de ani. Hermeneutica unui discurs pe marginea discursului artistic aplicat el însuşi la o mare operă de pornire, iată ce ne oferă, în primul său volum despre Mircea Eliade, cercetătoarea de la Iaşi Cristina Scarlat. Artă a transfigurării lumescului înspre sau întru divin, spectacolul are dimensiunile unui discurs pedagogic adresat vulgului, un display oferit maselor. Un discurs ce solicită înţelepciunea adresată mulţimii în limbaj mediatic dintotdeauna activ– o hermeneutică vie. Pentru că dintotdeauna alcătuit din emisie coerentă, discursul se dezvăluie alcătuit pe câteva, mai multe întotdeauna, niveluri de înţelegere şi interpretare. Atunci când sâmburele este textul lui Mircea Eliade, spectacolul lumii oferit mulţimii cititoare poate înflori la altitudini spirituale apte să înnobileze un discurs multimediat. Iar dacă, între intelectualii oameni de cultură&artă opintiţi să o transpună, fiecare, prin gest hermeneutic propriu fiecărui stil interpretativ, se numără creatori de spectacol de calibrul regizorului Francis Ford Coppola, partitura Eliade poate fi transmisă unui public larg, de la novice, până la cel mai pretenţios cunoscător. Este ceea ce vrea să ne spună primul din cele două volume anunţate de Cristina Scarlat: I Convorbiri – Mircea Eliade, hermeneutica spectacolului. În exprimare profană, avem aşadar o carte de interviuri despre creaţia lui Mircea Eliade interpretat la nivel academic şi la nivel artistic de excelenţă de doisprezece intelectuali şi creatori de spectacol artistic, invitaţi la dezbatere ca la o Cină de taină.