Apărută la Editura Brumar în 2010, piesa lui Florentin Sorescu, ,,Arca lui Iona” reprezintă în primul rând o invitaţie la o analiză profundă a sinelui, la o redescoperire a relaţiei noastre cu Divinitatea, cu semenii, cu noi înşine.
Titlul reiterează într-o variantă modernă două cunoscute mituri biblice, proiectând două istorii distincte într-un mod cu totul original, reinterpretându-le, revalorizându-le.
Personaj simbol, Iona, fiul lui Amitai, este observat dintr-o altă paradigmă, redescoperit de către dramaturg. Dacă în mitul biblic la Iona frapau refuzul ascultării poruncii divine, încercarea naivă a acestuia de a fugi dinaintea Domnului ori lipsa de empatie, Florentin Sorescu ne descoperă un Iona singur, un Iona condamnat la solitudine de alegerile sale. El nu refuză planul divin din răzvrătire ori egoism, ci pur şi simplu pentru că îi repugnă disponibilitatea permanentă a Creatorului de a ierta, lucru pe care îl consideră o slăbiciune. Iertarea, crede Iona, este doar o nouă oportunitatea pe care muritorii o au pentru a greşi iar şi iar. Aprig judecător al celor din Ninive, profetul nu este conştient că el însuşi are nevoie de iertare, el însuşi este pierdut şi planul lui Dumnezeu i se adresează în primul rând lui.