„Tablouri dintr-o expoziţie sau naşterea unei ficţiuni” de Constantin Mateescu este, după cum spune şi titlul, catagrafierea unei lumi care a prins mantia Divinităţii trecând peste lume şi alta care n-a reuşit. Gramatica focalizării actanţilor, mimesis şi nemesis, viaţa într-o stampă, unde istoria nu este îndrăgostită de propria creaţie şi, evident, nici de reflexie. Conceptele Narcis-Pygmalion lasă loc clasificării, schimbând viaţa se schimbă şi instrumentalizarea, privind spaţiul concentraţionar în general, prefigurat acum de Constantin Mateescu, prin portrete, schiţe despre vocile tragice, într-o mistică a stingerii.
Toxonomia ar fi următoarea: Soluţia Steinhardt: credinţa, ea fiind consecinţa harului, în esenţă selectivă. Soluţia Soljeniţîn, soluţia Alexandru Zinoviev, soluţia Winston Churchill şi Vladimir Bukovski. W. Churchill către Martha Bibescu: „Va fi război. Praf şi pulbere se va alege din imperiul britanic. Moartea ne pândeşte pe toţi. Iar eu simt că întineresc cu douăzeci de ani”.
„Ce se întâmplă în oraşul acesta mic, în care m-am născut, pe care îl cunosc casă cu casă… se întreabă un personaj.
Duminică. Mă simt pândită… Se strânge lanţul. Familia în care am intrat după căsătorie e identificabilă pentru regimul actual. Sunt zile când mă gândesc să plec aiurea, să-mi schimb identitatea. Dar unde să mă duc? Şi ce să fac acolo?
…„La Cimitir. Foială mare pe alei, lume pestriţă. Femei cernite, cu lumânări, colivă, colaci şi toate cele…”
Sau…