Există  o forţă ineluctabilă a imaginaţiei în romanul SUB OCHII OCCIDENTULUI de Joseph Conrad. Această forţă declanşează magma de neoprit a evenimentelor, ce se precipită şi alunecă pe albia naraţiunii, în concordanţă cu geografia învolburată a mişcărilor sufleteşti. Altfel spus, eroii romanului trăiesc hrănindu-se dintr-o realitate haotică, pe care n-o pot controla, dar care îşi pune amprenta pe destinul lor, supus permanent derivelor unui timp ostil şi unei istorii seismice.Aşa cum au constatat numeroşii comentatori ai operei sale, imaginaţia nu este la Conrad acea calitate uşor abstractă, care să-i conducă inspiraţia şi suflul epic spre realizarea unor performanţe literare facile. Ea este, mai degrabă (şi mai evident) însuşi motorul creaţiei sale, care pune în funcţiune mecanismele complicate şi anevoioase ale travaliului literar, în care ambiţia de a construi se înalţă pe suportul unei tenacităţi adesea epuizante.