Soft Tales from a Refugee Camp,
o carte a desgustului şi evadării din comunism
Soft Tales from a Refugee Camp mi-a căzut în mână cu totul întâmplător, o fericită întâmplare aş putea sune, acum, după ce am citit această carte semnată de Gabriel Watermiller (un pseudonim literar al unui domn din Ardeal, uşor de ghicit).
După mareea de literatură anti-comunistă şi anti-totalitaristă apărută imediat după ’89 – vezi “Fenomenul Piteşti” de Virgil Ierunca etc., nimic de spus, cărţi absolut interesante şi necesare, pentru a ne lămuri de ce pacoste am scăpat, dar parcă au fost totuşi prea multe, şi ce-i mult duce la saturaţie, să nu zic la plictis, pentru că până la urmă ele nu mai aduceau nimic nou pentru cititor. Cititorul parcă mai dorea şi altceva un altfel de mediu, de pildă o scăpare, o evadare din comunism, prin riscuri nu odată plătite cu viaţa, ca traversarea Dunării, etc. căci ingeniozitatea românului şi în acest sens este nemărginită.
Tocmai o astfel de fugă, de evadare din comunism ne relatează cartea în discuţie. Apărută în SUA, în anul 2010 la Editura Xlibris Corporation – unde poate fi şi comandată (dar şi “on line” de la Amazon, Barnes & Noble ori Ingram), pentru cei interesaţi – cartea ni se prezintă ca o reuşită editorială, atât ca grafică, coperte de excepţie cu reproducere de artă din Atena, dar şi un material epic dens, cu un stil aparte. Deşi voluminoasă – aproape 400 de pagini, cartea se citeşte uşor, cu plăcere, beneficiind de întâmplări captivante, care te cuceresc de la început, autorul dovedindu-se un maestru al povestirii şi a dozării evenimentelor propuse naraţiunii – el fiind un fin stilist cum spuneam mai înainte, autentic, deşi ca educaţie este inginer, nu filolog! Dar talentul nu ţine neapărat de educaţia şcolară.
o carte a desgustului şi evadării din comunism
Soft Tales from a Refugee Camp mi-a căzut în mână cu totul întâmplător, o fericită întâmplare aş putea sune, acum, după ce am citit această carte semnată de Gabriel Watermiller (un pseudonim literar al unui domn din Ardeal, uşor de ghicit).
După mareea de literatură anti-comunistă şi anti-totalitaristă apărută imediat după ’89 – vezi “Fenomenul Piteşti” de Virgil Ierunca etc., nimic de spus, cărţi absolut interesante şi necesare, pentru a ne lămuri de ce pacoste am scăpat, dar parcă au fost totuşi prea multe, şi ce-i mult duce la saturaţie, să nu zic la plictis, pentru că până la urmă ele nu mai aduceau nimic nou pentru cititor. Cititorul parcă mai dorea şi altceva un altfel de mediu, de pildă o scăpare, o evadare din comunism, prin riscuri nu odată plătite cu viaţa, ca traversarea Dunării, etc. căci ingeniozitatea românului şi în acest sens este nemărginită.
Tocmai o astfel de fugă, de evadare din comunism ne relatează cartea în discuţie. Apărută în SUA, în anul 2010 la Editura Xlibris Corporation – unde poate fi şi comandată (dar şi “on line” de la Amazon, Barnes & Noble ori Ingram), pentru cei interesaţi – cartea ni se prezintă ca o reuşită editorială, atât ca grafică, coperte de excepţie cu reproducere de artă din Atena, dar şi un material epic dens, cu un stil aparte. Deşi voluminoasă – aproape 400 de pagini, cartea se citeşte uşor, cu plăcere, beneficiind de întâmplări captivante, care te cuceresc de la început, autorul dovedindu-se un maestru al povestirii şi a dozării evenimentelor propuse naraţiunii – el fiind un fin stilist cum spuneam mai înainte, autentic, deşi ca educaţie este inginer, nu filolog! Dar talentul nu ţine neapărat de educaţia şcolară.