Facultatea de Litere a Universităţii din Bacău a pregătit pentru tipar volumul de studii intitulat Starea de a fi român, sub semnături ale unor specialişti cunoscuţi prin activitatea lor ştiinţifică. Parcurgând cu interes studiile propuse spre publicare, constat că acestea sunt la înălţimea certă. Cititorul va remarca varietatea tematică, limbajul adecvat, sprinten şi modern al lucrărilor.
Astfel, studiul care dă titlul volumului, aparţinând Doinei Cmeciu, realizează o atentă şi subtilă radiografie a terminologiei implicate în sintagma „starea de a fi român”, cu punct de plecare în metamorfozele nichitastănesciene: „Brutală starea de a fi,/ fără de somn este”. Subscriem la definiţia autoarei: „Starea de a fi este astfel o proprietate calitativă dedusă din modul de a fi într-un anumit loc şi într-un anumit timp, dar şi aflarea, cunoaşterea şi înţelegerea a ceea ce este un obiect sau o fiinţa”. De asemenea, susţinem propunerea „de a (ne) construi imaginea culturală care să demonteze stereotipiile negative ce ne înconjoară”.
Din sfera culturologiei, remarcăm patru studii. Primul aparţine Laurei Pintilie şi dezvoltă conceptul de cultură etnoartistică, suport pentru educaţia estetică din şcoală. Servindu-se de contribuţiile marilor teoreticieni români din dreapta ori din stânga Prutului (Romulus Vulcănescu, Gh. Vrabie, D. Gusti, Petre Andrei, I. Gagim, N. Bondareva, L. Blaga), autoarea conchide că interesul şi dragostea pentru tradiţiile populare (limbă, obiceiuri, religie ş.a.), capacitatea de a apropia arta populară, gustul estetic devin obiective permanente ale şcolii româneşti. Un altul face delimitarea dintre existenţa şi rostirea românească, împrumutând concepte aparţinând lui Constantin Noica. Mirela Arsith detaliază componentele „omului românesc” al lui Mircea Vulcănescu cu toate „ispitele” sale.