Dumitru Chioaru adună între coperţile cărţii sale intitulate Arta comparaţiei (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2009) articole în majoritate publicate pe parcursul ultimului deceniu în reviste precum Euphorion, Secolul 21, Discobolul, Apostrof, Caietele Echinox, Vatra, Cultura, Observatorul cultural ş.a. unite sub umbrela comparatismului înţeles ca artă „prin intermediul căreia operele abordate îşi luminează reciproc valoarea” (p. 5). Criticul îşi împarte materialul pe trei secţiuni (Pe scena Transilvaniei, În căutarea Europei Centrale, Babel după Babel) dispuse într-o ordine ce trădează o triplă deschidere: dinspre Transilvania către România, apoi către Europa Centrală, Europa în general şi către universalitate; dinspre poeţi şi critici ardeleni în sine, către scriitori ardeleni oglindiţi prin opera lor în scriitori europeni; dinspre literatură şi critică „regională” înspre filosofie şi teorie literară „generală”. Addenda ce succede celor trei secţiuni nu face decât să dea o structură circulară cărţii, întorcând perspectiva spre Transilvania din care se plecase.