Despre dragostea ratată pentru o femeie şi pentru Occident“Umbra” de Ismail Kadare (ed. Humanitas, 2008, colecţia Raftul Denisei) este, în aparenţă, o carte despre iubirea ratată dintre un cineast mediocru din Albania comunistă şi o frumoasă actriţă pariziancă, pe nume Silvaine. Personajul narator, protagonistul lui Kadare este unul dintre norocoşii care, aflaţi dincoace de “Cortina de fier”, în absurdul lumii comuniste, au şansa de a călători în Occident pentru a mima prietenia şi schimbul cultural cu lumea vestica. “Uite aşa, încetul cu încetul, pricepusem că aproape toate acordurile culturale ale statului albanez nu erau altceva decât maculatură goală, iar noi, cei care ne ocupam de ele, păream mai degrabă ciocli de la pompe funebre”, gândeşte personajul lui Ismail Kadare. Înţelegând că aceste călătorii ale sale în “lumea de dincolo” sunt lipsite de scop şi până la urmă inutile, încercarea lui de a “cuceri” Occidentul se concentrează asupra unei femei pe care o cunoaşte în Franţa, frumoasa actriţă Silvaine.
În Albania natală, cineastul care călătoreşte în Vest este aşteptat cu nerăbdare pentru a povesti despre “lumea de dincolo” şi despre femeile occidentale, atât de inaccesibile. Însă personajul lui Kadare, atunci când se află la Paris, este incapabil să o conving pe Silvaine să-i fie iubită. Nu îl reţine relaţia lui stabilă cu o albaneză care îl aşteaptă acasă şi nici atitudinea lui Silvaine care este îngăduitoare, docila şi chiar înţelegătoare cu toate complexele şi frustrarile unui bărbat venit dincolo de “Cortina de fier”. Eşecul pare a veni din altă parte, dintr-o atitudine specifică celor ajunşi din dictatură în libertate, iar Silvaine nu este o femeie, ci Occidentul însuşi, curios, răbdător, corect până la un punct, dar care nu te acceptă oricum şi în orice condiţii doar pentru că duci cu tine o istorie a traumei.