Sunt ani buni de când o cunosc pe scriitoarea Veronica Balaj. Deşi numitorul nostru comun este poezia, îmi fac mea culpa şi recunosc faptul că de la citirea romanului Baltazara, (Editura Augusta, 2001, Timişoara), am preferat-o ca prozator neglijându-i cărţile de poezie, cărţi pe care autoarea le-a publicat după apariţia romanului amintit.
Lucrând ca realizator tv. şi ca jurnalist, Veronica Balaj este unul dintre scriitorii norocoşi ai literaturii române contemporane întrucât a avut permanent sub lupă atât starea poeziei româneşti, cât şi pe cea a poeziei internaţionale. Totodată, autoarea e şi un bun manager al propriei creaţii. Volumele sale au fost traduse în mai multe limbi, iar lansările de carte pe care le-a avut la Viena, Bruxelles ori New York, i-au pus în valoare nu doar sensibilitatea ci şi profunzimea discursului liric.
Poeme în civil / Timeless hallucinations, (Editura Anthropos, Timişoara, 2006, traducerea în limba engleză aparţine Antuzei Genescu), e volumul în care o regăsim pe autoare traversând culoarele unei sensibilităţi duse până la extreme.