Un prozator ce explorează subtilităţile relaţiilor interumane este Vasile Dorin Ghilencea, în noul său roman, intitulat simptomatic “La marginea dimineţii”, Editura Cellina, Craiova, 2007. Romanul construieşte radiografia unor destine angrenate în circuitul social al vieţii, cu toate complicităţile pe care le presupune acesta: relaţii extraconjugale, justificarea faţă de propria conştiinţă a personajului principal cu un citat din Biblie: “Iubiţi-vă şi înmulţiţi-vă! Dar să trăiţi în pace şi armonie”.
Acţiunea romanului se desfăşoară într-un spaţiu convenţional, sătesc, unde Victor, Mimi, Marin Alexandrescu, Veronica, Sorin, Olga, Răducu, Rozinalleta, Biro etc. sunt personaje care se conturează prin modul de abordare a dialogului.
Ideea romanului, complicată în aparenţă, cu o temă de moravuri, ar fi aceea a căutării autenticităţii fiinţei într-o lume care cultivă conformismul şi dedublarea. Tema desfăşurându-se în jurul unor relaţii extraconjugale şi a unui accident, este coerentă, iar scenariul epic destul de original şi de firesc organizat.
Romanul este structurat în 38 de capitole, care sunt de fapt povestiri, ce asemenea unui puzzle, amestecate, dau acelaşi sunet liric al rememorării. Prozatorul pune stările sufleteşti şi întâmplările vieţii sub lupa analizei, interpretând percepţia până la graniţa absurdului. Situaţiile sunt întortocheate, dialogul e un şuvoi în care senzaţiile se amestecă cu reflecţia, impulsul cu reacţia lucidă, dar descoperim şi o terapeutică sufletească, o formă imperfectă de exorcizare a interiorităţii. Un mod de a realiza o “fotografie” a relaţiei extraconjugale a două personaje şi consecinţa acesteia.
Multe dintre capitolele cărţii sunt nişte poeme ale unui prezent ce a alunecat în trecutul rememorat, aduceri aminte delicate ale unor obsesii şi imagini aduse în prezent. Realul se revarsă în astfel de momente ca o plasmă transparentă. Starea de incertitudine, indicând limite între frustrarea cotidianului şi reveria compensatoare este nota caracteristică a acestei proze.
Cu mici incoerenţe în derularea scenariului, prezentul roman ne descoperă un prozator matur, care face din confesiune o formă de răbufnire a interiorităţii, transpusă într-o naraţiune sub formă de caleidoscop.