„Secvenţe ale intrării în viaţă” (Editura Junimea, Iaşi, 2007) este volumul de debut al unui tânăr poet din Mioveni. Ionuţ Radu a fost distins, până acum, cu peste 40 de premii literare şi, prin felul cum scrie, poate fi considerat o voce lirică autentică.
Puse sub semnul naşterii (motto-ul este sugestiv: „Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?” – Noul Testament, Ioan, 3,4), poemele reprezintă un drum iniţiatic, un traseu spiritual ce porneşte de la naşterea biologică („La prima naştere/am primit un trup şi un înger/- să mă conducă până în dimineaţa următoarei naşteri” – O singură naştere nu este de ajuns) şi tinde să ajungă la naşterea adevărată, cea întru Cristos. Organizate sub formă de psalmi, cu versete inegale ca întindere, textele au doi autori/coproprietari: „Devin coproprietar cu Dumnezeu la mine însumi/locuim împreună în trupul fluierului,/pământul nu-l mai foloseşte în loc de cârjă la care să cânte” (p. 8) şi au ca temă fundamentală cunoaşterea ca modalitate de contopire cu trupul cosmic al divinităţii. Ideile filosofice şi convingerile religioase sunt sublimate într-un limbaj poetic în care cuvintele/numele sunt văzute/simţite/auzite înainte de conştientizarea legăturii lor cu un referent: „reuşesc să văd, să aud, să simt/numele cu care mă strigă lucrurile înainte de a le naşte” (Pelerinaj în trupul naşterii). Luarea în stăpânire a numelor şi a lucrurilor la care trimit ele se face depăşind condiţia de fiinţă istorică („Încalc obiceiurile istoriei/şi privesc în afara ei”), pentru recuperarea inocenţei anistorice şi atemporale a omului arhaic, deschis revelaţiei prin logos; accesul la limbajul primordial este posibil dacă lucrurile se întorc cu faţa spre suflet,  depăşind, deci, convenţiile profane ale moşteniţilor „turişti grăbiţi spre nicăieri”, „străini prin propriul suflet”, participanţi la „jocul de-a v-aţi ascunselea al clepsidrei” (p. 10).