Denisa Popescu rămâne indiscutabil moderatorul complet din televizual, emisiunea sa Arta perspectivei impunând-o ca amfitrion avizat al formatului cultural. De mirare este faptul că lucrul acesta se produce într-un climat care nu anunţă nimic, spaţiile specializate au fost şi sunt în continuare arondate unor diletanţi grosieri a căror limbă ebrietată de o gramatică improvizată la periferia discursului anunţând zile grele pentru bietul (tele)spectator.
Decoroasă, controlând cu alegreţe temele propuse, evitând digresiunile artificial erudite, rugoase, îşi conduce invitaţii prin labirintul conversaţiei specializate instalându-le mici capcane argumentative. Practicarea acestui gen de examen – interviu presupune un simţ natural de utilizare a replicii ca principiu focalizant. Nu lumina reflectoarelor şi unghiul de filmare impus camerelor dau relieful şi culoarea, ci această sursă alternativă de luminiscenţă verbală.
Jurnalismul cultural practicat de moderatoare în presa scrisă este unul de exactitate amabilă. Dincolo de aceste preocupări care o socializează relativ cu breasla scriitoricească, preocupările poetice completează un profil, în ultimă analiză literar, complex. Apariţiile sale editoriale au fost mai mereu însoţite, la lansare, de montaje elevate, în regia discretă a autoarei, întotdeauna atentă cu asistenţa, montaje a căror desfăşurare a fost vegheată de un ochi obişnuit cu repartizarea rolurilor. Marketingul personal de imagine funcţionează fără erori.