V. Leac a ales un titlu foarte bun pentru recenta sa apariţie editorială – Dicţionar de vise (Editura Cartea Românească, 2006). Dacă nu s-ar fi numit aşa lectorul ar fi tentat să creadă că este un jurnal, numai că autorul a fost suficient de precaut construindu-şi prin acest titlu o posibilă „pledoarie“.
Poezia are un spaţiu al ei şi înseamnă vibraţie; de aceea nu tot ce o atinge poate fi un demers poetic. Tangentă la poezie nu există.
Din datele biografice aflăm că în 2004 autorul „renunţă la profesia de avocat şi se dedică literaturii“. Este de mirare cum un fost student al profesorului Antonie Iorgovan (mai ales dacă era deja avocat) poate renunţa la această meserie cu atâta uşurinţă având în vedere că ştiinţele juridice au avut totdeauna un numitor comun cu literatura. Şi nouă ne-a fost profesor Antonie Iorgovan însă n-am considerat că puteam fi şi colegi.