Câteodată, exprimarea unor foarte complexe date sufleteşti poate fi complementară minimalismului formal, în ceea ce constituie o veritabilă coincidentia oppositorum. Volumul propus de Ioan N. Roşca, Amfore de lumină – Enlightened amphoras*, ediţie bilingvă româno-engleză, privilegiază ideatica armoniei clasice, căutarea echilibrului.
Pe acest fond, întâlnim şi unele peisaje luxuriante, parcă desprinse din hiperimaginativele pânze ale lui Henri Rousseau ,,Le Douanier”: ,,Între mine şi tine o ploaie,/ aproape seară, arabesc cenuşiu,/ între noi fulgere, luminaţii,/ apoi purităţi, linişti mari,/ trandafiri mai înalţi, mai învolţi,/ albe petale şi roze şi roşii,/ curcubeie apoi răsărite,/ vitralii din mii de culori.” (Între mine şi tine). Ziua şi noaptea se metamorfozează fluid, într-o capitală încercare soteriologică. Farmecul diversităţii tinde spre unificare.
Semnele sunt inevitabil urmate de enigme destinate elucidării, într-un joc al misterului cu misterul. Există momente când dimensiunea sufletească se adânceşte, sensibilitatea încercuind estetic sublimul joc: ,,Iubesc semnele tale, vorbele tale, mâinile tale/ melodioase, dansul superb al trupului tău./ Iubeşte-mă până în tăcerile mele/ pe care nici eu nu le voi descifra vreodată.” (Totul e atât de frumos).