Poet sensibil, înzestrat cu o mare putere de introspecţie, Florea Turiac ne dă o excelentă lecţie de echilibru şi rafinament estetic în volumul “LUMINI PE ROUA LUMII”, apărut la Editura BIBLIOTHECA în anul 2005. Clasic prin metodă şi expresie, modern în conţinut şi inconfundabil prin forţa arderii lăuntrice, poetul convinge, îmblânzeşte şi dă seamă fără greş despre un spirit cu totul aparte, mânat de sincere intenţii şi indiscutabil valoros: “Hoţ de cuvinte scriu la cărţi postume / Orbul pictează sfinte catedrale / Nebunu-şi vede zilnic de-ale sale / Tâmplarii morţilor mai vând costume… Tărâm de vis pe unde-mi umblu paşii / (Doar rănile statuilor mă dor) / Maşinăria inversă e, ca şi / Cum ciocârlia-ar trage-n vânător” (Hoţ de cuvinte). Nostalgic, ţinând mereu un ochi deschis înspre cel ce-i e asemeni întru simţire şi manifest, poetul descrie orizonturi de magică străbatere, apropiindu-şi lumea şi sensurile ca pe un legământ de credinţă: