Un succes fulminant

Un titlu incitant şi spectaculos – deşi a mai fost folosit –, Cruciada copiilor, ceea ce trimite din capul locului fie la o reconstituire istorică, fie la o parabolă. O scriitoare aflată la a treia carte de proză (de fapt, a patra în ordine bibliografică, primul volum fiind unul de haiku-uri, Haiku şi caligrame – 2000, urmat de două romane, Coborârea de pe cruce – 2001, şi Chemarea lui Matei – 2002), aceasta fiind o nouă premisă de interes, pentru că în literatura română a ultimilor cincisprezece ani contingentul feminin a reuşit să se impună într-o manieră decisivă prin îndrăzneală, talent, spirit inovativ. Bune întâmpinări din partea criticii, poate influenţate sau poate nu de textul de pe coperta a patra, semnat de un critic cu renume, Ştefan Borbely: „Aş spune că ne aflăm în faţa celui mai de seamă talent nativ (sublinierea lui Şt. B.) pe care l-a dat literatura română după Revoluţia din decembrie 1989.“ Acestea ar fi premisele care au făcut din romanul Florinei Ilis, Cruciada copiilor (Editura Cartea Românească, 2005) un fulminant succes. În aşa măsură încât la puţină vreme după obţinerea premiului revistei „Cuvântul“, după declararea de către „România literară“ drept „Cartea anului“ şi după nominalizarea la premiile Uniunii Scriitorilor din România, volumul să devină intruvabil în librăriile bucureştene, de la cele mari la cele de cartier.