„Era în timpul domniei lui Mamin Întâiul” – aşa debutează cartea de proză semnată de Valeria Manta-Tăicuţu, MAMIN, apărută de curând la Editgraph, Buzău.
Numele Suveranului din Miceu, Mamin, care le este şi mamă şi tată supuşilor săi, provine din torsionarea cuvântului mamă, şi el trebuie să sugereze atât puterea, cât şi protecţia pe care suveranul o acordă celor de sub el. „Cei de sub el” sunt, după cât ne dăm seama încă din primul tablou al cărţii, membrii unui club sau cenaclu literar ce are loc la „Mobilă şi durere”. Aici îi aflăm pe Man Rodonel, Mixandru, Cristu Momescu, Mihai Arhanghelul şi Mitea Kalaşnikov, cu toţii vrăjiţi de scurtele şi densele prelegeri despre Jean Jacques Rousseau şi Karl Marx ale suveranului Mamin, pe care ascultătorii îl şi răsplătesc, de altfel, cu adeziuni de tipul: „Genial formulat, Măria Ta!”, „Uimitor de precis!”, „Plastic!”, „Şi ce economie de resurse!”, „Câtă condensare metaforică şi dramatism intrinsec!” Literaţii din regat au şi o „foaie locală de comerţ, politică şi literatură”, în care creatorii îşi publică ofurile literare. Iată unul dintre ele: „Te văd plecând, te văd venind/ Trimit un vânt ca un omagiu/ În calea ta când îţi întind/ Sub pleoape un vis în naufragiu”.
Despre regatul Mamin, cititorul trebuie să înţeleagă faptul că acesta „este asemănător cu universurile paralele din filmele SF: există imaginar şi nu poate fi acceptat altfel” (p. 36), ne spune autoarea.