Paznic la comorile fiinţei

Amestec de fantastic şi real, cu excelente coborâri în psihologia fiinţei însingurate, romanul lui Radu Cange PAZNICUL MUZEULUI, Editura Muzeul Literaturii Române, 2005, este o demonstraţie de măiestrie şi reuşită încercare a autorului de a se exprima în varii registre epice. Nici o clipă nu ai senzaţia că poetul şi-a schimbat pentru o vreme cămăşile lui aratându-se cititorilor într-o altă lumină, ba chiar ai sentimentul că alături îţi stă un prozator cu vechi şi temeinice cunoştinţe într-ale introspecţiei sufleteşti, care te cucereşte imediat.
Romanul în discuţie, mărturiseşte despre lupta celui mereu prins între inevitabilul existenţei la cheremul schimbătoarelor politici, şi bunul-simţ al insului ce vrea cu dinadinsul să rămână vertical atât dinaintea propriei conştiinţe, cât şi a neiertătoarei vârste. Refuzul morţii, devierea copleşitorului sentiment înspre câmpul luminos al lui “altceva”, al lui “altcumva”, fac din personajul principal Calistrat Taxidis, eternul îndrăgostit de icoane pe sticlă şi depozitarul memorabil de istorii şi povestiri, un monument de reuşită a prozei moderne, adiind, cu mult bun simţ şi vag parfum de nalbă târzie, dinspre marea stirpe a clasicilor ruşi.