O călătorie la Atena reprezintă nu numai o întâlnire cu istoria, civilizaţia şi cultura unui popor fascinant, ci şi o sursă de inspiraţie deloc neglijabilă: că este aşa, o dovedeşte recentul volum al lui Gheorghe Isbăşescu, „Experimente mentale (Poemele de la Athena)”, Editura LIMES, 2009. De ce „experimente mentale”? Poate pentru că tot volumul este un joc al minţii, o încercare de reconciliere a trecutului şi a prezentului, chit că „priveliştile fericite de ieri ajungeau/ acum plaje bolnave aşternute peste zeii abandonaţi”. În discurs este regândit mitologic prezentul, din perspectiva acelui ieri pierdut în plan real, care mai poate supravieţui cel mult în imaginarul poetic. Drumurile Atenei, pe unde altădată doar sângele avea loc să curgă, sunt astăzi bătătorite de „copiii efectului de seră”, de turiştii amatori de suveniruri kitsch, anevoie convinşi că ceea ce văd, aud şi ating a existat în realitate, că banca de piatră pe care a stat Platon e chiar banca lui Platon şi că labirintul, atât de des invocatul labirint, nu-i doar un motiv poetic, ci temă ontologică şi simbol al lumii profane dintotdeauna, al firii omeneşti încâlcite, al destinului de neînţeles: „oare desfătarea experimentelor mentale de-atunci/ (se întrebau hetairele)/ mai au durată şi sens pentru contemporani?/ temându-se de ştreang mai leagă două lumi între ele?// sau ca lipitorile-şi lasă pielea plină/ de sânge-n nisip?/ că printre buze uscate un limbaj alcalin/ ne strecoară/ în palpabila realitate angajată la treburi urgente// unde obosiţi de tangajul dintre stradă şi vis/ nu mai punem să se-ntâlnească trecutul cu viitorul/ ca un cântăreţ orb să proslăvească din lyră/ pe protectoarea Athenă să ne îndrume/ faptele către/ un adaos de viaţă secretă ce ni se dă din înalt” („în turnul de pază”).