Pentru cititorul modern, scăpat de ceva vreme de regimul comunist şi cu o altfel de privire asupra istoriei, sunt limpezi motivele pentru care romanul „Rusoaica” al lui Gib I. Mihăescu nu a fost reeditat – nici măcar în perioada de destindere culturală de la începutul epocii Ceauşescu. Un argument împotriva reeditării ar fi fost lesne de găsit în contextul istoric ales de scriitor: perioada în care Basarabia ne aparţinea, iar detaşamentele militare româneşti păzeau graniţa pe Nistru, preîntâmpinând exodul nemulţumiţilor de revoluţia bolşevică. Rostul detaşamentului condus de locotenentul Ragaiac, de pildă, era să-i întoarcă din drum pe mujicii fugari, să-i depisteze pe „spioni” şi pe regalişti, dar să-i favorizeze pe cei de origine „moldovenească”, facilitându-le intrarea în ţară. Descrierile, relativ scurte, şi lipsa de analiză politică aprofundată se explică prin interesul epic centrat pe persoană/personaj şi nu pe context. Se întâmplă cumva ca în romanul lui Camil Petrescu – „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, discursul urmărind stările succesive prin care trece eroul, acţiunile lui şi imaginea de sine pe care şi-o conturează, şi într-o mai mică măsură războiul propriu-zis. Miza romanului nu este raportul dintre individ şi situaţiile limită pe care le presupune orice confruntare armată, dintre individ şi naţiune, dintre parte şi întreg, Gib I. Mihăescu  neavând propensiune pentru analiza psihologică ori pentru „holomerul” pe care-l va conceptualiza Constantin Noica.
Nu numai că „maica Rusie” apare în roman fără cosmetizări, dar puţinele trimiteri la regimul instaurat de revoluţia din octombrie (noiembrie), chiar în treacăt, cum apar, puteau deranja cenzura comunistă, cu atât mai mult cu cât simpatia autorului era vizibil îndreptată spre ceea ce Rusia pierduse în această revoluţie roşie: demnitatea umană, simţul valorii, nivelul de trai, libertatea individuală etc., etc. Şi, nu în ultimul rând, un argument – poate cel mai important împotriva reeditării – trebuie să-l fi constituit erotismul deşănţat, lipsa de pudoare a personajului, scenele de atrocitate sexuală, pe care „morala comunistă” n-avea cum să le accepte.