O nouă suită de poeme ne oferă poeta Angela Furtună în recenta apariţie editorială, Pelerinul din Aqualung (Editura Vinea & Editura Integral, Bucureşti, 2008), volum în care timpul, spiritul şi ceremonialitatea sunt cele trei coordonate pe care autoarea îşi clădeşte discursul poetic: „cele mai mari victorii sunt chiar acele jocuri în care ai fost înfrânt/ iremediabil distrus de propriile argumente/ tocmai atunci când erai poleit cu certitudini// adevărata lumină îl îmbracă pe cel învins/ desenându-i pe piele nervurile negre ale unui cireş japonez înflorit/ cum seva materialităţii// maternă// coborând în celălalt/ un cer mai deschis către implozia finală/ un scut de care te izbeşti/ înainte de a străpunge universul/ către revelaţie// prin durerea voluptuoasă a unui adevăr ce se stinge.“ (desenându-i pe piele nervurile negre ale unui cireş japonez înflorit), mărturiseşte poeta într-o manieră binecunoscută.
De la scrierea cronicii „Corpus hermeticum şi câteva din ipostazele sale“, la anterioara apariţie editorială a poetei, cronică publicată în revista ,,Hyperion“ nr. 3-4 (165-166), 2006, spuneam despre Angela Furtună că e una dintre cele mai interesante voci feminine ale poeziei actuale. Evenimentele care au urmat n-au făcut decât să confirme ideile pe care le exprimam asupra poeziei scrise de autoare. Orice consideraţie de acest fel are valoare pentru noi întucât ea reprezintă rezultatul receptării cărţii respective.
Dacă în volumul Îl văd pe Dumnezeu şi nu mor (Editura Axa, Botoşani, 2005) poetei nu i-a fost de ajuns doar să denunţe ororile Holocaustului şi erorile unor vremuri nu prea îndepărtate încât ea a mers mai departe punându-le în textul literar, acestea au devenit o imagine în oglinda prezentului tocmai pentru a determina la reflectare şi evitarea unor astfel de situaţii, în volumul de faţă o aflăm pe autoare în ipostaza de a medita la reflexiile realităţii interioare, acesta e şi motivul, cred, pentru care poeta şi-a subintitulat cartea O ficţiune a fiinţei mele feerice. Cartea de faţă poate  fi privită ca un studiu asupra autenticităţii actului creator iar aceasta numai în cazul în care nu ne-am apleca prea mult asupra insuficienţelor epocii pe care o traversăm şi mai ales a lipsei de cunoaştere tot mai evidentă în ultimii ani.